Antologie Valeriu Drumes 2025

126 *** Soarele mângâie masa de scris și marea; sunt aici și acolo – ubicuu părtaș la trăirea acelora și la freamătu-mi lăuntric. La o aruncătură de băț – un cerc de matroane: două în alb, una în negru, a patra (mascată de alta în alb) parcă în negru drapată. Ciudate – pălăriile lor de soare (deși cochete), aceleași pe care le purta bunica în pozele de odinioară. Cu tălpile goale excitate de senzuala atingere a nisipului, maschează subtil jubilația prin poziții și gesturi aparent detașate; și, în timp ce discută despre banale întâmplări cotidiene, tăinuindu-și lumea lor interioară, bănuiești cum fiorul pe aripi le duce spre tărâmul de vis al iubirii fără sfârșit. În jur, briza domolește zăduful; în inimile lor, invizibilii sori plăsmuiesc fericirea supremă.