Antologie Valeriu Drumes 2025

125 *** „Multe se stârnesc din mare, din uscat se iscă multe”; femei înveșmântate în alb de-a lungul țărmului pășind în șir – procesiune ciudată spre-o destinație doar de ele știută. Ghicești un arcadic templu pândit de ruină, printre chiparoșii unui mic promontoriu; aici, un altar așteaptă promisele jertfe către un zeu pătimaș, ahtiat de crude fecioare. Femei înveșmântate în alb, eumenide, spre-a alunga duhul mâniei se perindă tăcute, cu mila adânc tăinuită pentru CEL ce, nestrămutată, iubirea noastră o așteaptă; umilința – averea vieții lor, împăcate o poartă ca pe o cruce și calea aleasă neabătut o urmează: „ Ca să devii umil, trebuie mult să te umilești. ”