Antologie Valeriu Drumes 2025

116 *** Plaja (parcă, infinită) invadată de arătări ciudate, precum giganți lângă scoici și alge inerte – sunt zei, sunt oameni ca mine și tu? Par ocrotiți de orice dușmani, pășind fericiți, contemplând nesfârșirea; albe sau negre – veșmintele lor, vestale pure sau tenebroase, iar ei în costume nisipii – preoți excentrici ai clipei nubile. „De unde venim? Încotro ne-ndreptăm?” – refren al ecoului cosmic. Cerul dizolvat aici, pe Pământ, fericit contopit cu telurica magmă – pecete sau abur al eternei șarade? Venim sau plecăm? Spre unde? Spre când? Pași pe nisip conturându-se blând, în cea dintâi și ultimă zi a lumii din paradisul adiabatic. Briza pieri... Doar fiorul ecoului cosmic: „De unde venim? Încotro ne-ndreptăm?”