Antologia LitVest 2023

34 paturile pline de perne și pilote ale unor bătrâni. Văd un uriaș animal indistinct alergând ca o enormă cantitate de vânt com - primat: o rafală. Umbre și lumini lunecă-n fundal, impresia e grandioasă. Regizo- rul mînuiește cu abilitate mari mase în sensul istoriei; impunătoare fresce! Se des- prind personaje titanice, eroii, geniile. Dar, vorba lui Brecht, Alexandru cel Mare n-a avut măcar un bucătar? Directorii, șefii, personajele reprezentative și pline de prestigiu n-au barem o dactilografă? Și cum e, ce face dactilografa aceea, să-i zicem X? Nu toți suntem șefi, dar toți suntem dactilografe: ni se dictează, copiem – asta-i condiția umană. Oprește o clipă, tu, namilă multicoloră! Sau nu! Gonește mai departe, ve - denie tot mai iute, mai vagă! Lasă doar un solz în fața ochiului meu: momentul când cineva spune: „uf!”. Mii și mii de oameni spun „uf!” după orele de muncă și, ținând cont de pomenita rotire a fuselor orare, acesta formează un „uf” uriaș, de frescă sau de fluviu, sau chiar un ocean ce înconjoară și cuprinde întreaga sferă pe care locuim. Este un oftat care se vede: un strop din el apare în fața mea: este „uf”-ul particular, unic, al personajului X. În puseuri se scurg grupuri de salariați. Coboară cu liftul printr-un cilindru aproape transparent. Acolo este și ea. Ce semn, ce gest distinctiv ca s-o recunosc? Pândesc, cu răsuflarea tăiată, cine va rosti „uf”- ul despre care va fi vorba. Dar dacă, din cine știe ce pricini, nu va răsufla niciodată ușurată de bolovanul aruncat de pe umeri? Dacă e un Sisif fericit, fiindcă i-a citit pe Albert Camus și pe Octavian Paler? Dar nu: ea nu doar oftează, ci pronunță foarte distinct silaba „uf” și, în aceeași clipă, un minuscul X se așează pe una dintre siluetele care coboară scările. Nu e un personaj cu substrat mitologic. E o dacti - lografă. Nici tipică, nici reprezentativă, nici barem dactilografa-medie statistică. E o persoană. Aceasta e vădit; nu o personalitate, ci o persoană. Există? Așa ceva, în ziua de azi, în secolul vitezei? Își strânge cordonul la fâș. Mii și mii de tinere își strâng concomitent cu același gest cordoane similare la fâșuri identice. Acel X pus ca într-o fotografie de grup spre a identifica personajul la care se referă legenda n-a apărut acolo din senin: toate femeile care se scurg precum nisipul din clep - sidră sunt la fel, dar eu pe asta mi-am ales-o. Are o prietenă. Prietena ei se numește Angela. Privesc țintă. Mă scufund în aerul din fața mea. Urma unei păsări pe zăpadă. Obiectele se topesc, curgând unul în altul, pătându-se, așa cum la un școlar nepriceput lucrând cu acuarele, fără răbdare să se usuce, galbenul soarelui se re - varsă peste albastrul cerului prefăcându-se într-o mare frunză informă sau într-un iaz de munte în care se oglindesc brazii, dar numai fiindcă noi, ahtiați de confortul de a ne regăsi într-o lume cunoscută, le conferim aceste semnificații și asemănări. De fapt, nimic alta decât pete curgând, șiroind una în alta și, din reacțiile chimice și