Antologia LitVest 2023

35 din combinatoriile cromatice bine determinate, rezultând alte culori și mereu alte culori. Așa văd. Și nicăieri, nicio lucire care să-mi dea de știre că văd just o scenă care se petrece aievea acolo și totodată aici, în fața ochilor mei. Unde a dispărut catarama ce pentru o clipă fusese o pafta bătută în diamante? Sunt pedepsit pentru că am scăpat-o din vedere pe necunoscută, căutând o ființă invizibilă, numai fiind - că are un nume, Angela, apărut pe ecran ca pe un generic. Culori și forme amestecându-se. Acum doar ceva întunecat, cafeniu, murdar care se subțiază și el până dispare, lăsându-mă cu viața mea obișnuită, care nu are nicio importanță, fiindcă așa s-a decis. Trebuie să am răbdare, să nu fiu asemenea școlarului ce mâzgălește cu vopsele umede hârtia desenului său. Nu am nimic de făcut decât să plonjez cu privirea și să aștept să rezulte o acțiune coerentă, captivantă, agreabilă și accesibilă. Sperasem să mi se arate ce face X după orele ei de serviciu, eventual cum o întâlnește pe Angela și ce vorbesc ele. Când colo, nicio scenă nu s-a închegat. Parcă dinadins a intervenit ceva să încurce totul. De ce? Poate din discreție față de viața privată a omului, față de timpul său liber, sau, cine știe, ceva mai tainic, înfricoșător se ascunde vederii. Surprizele nu sunt niciodată excluse din viața oamenilor de rând al căror destin nu ascultă de comandamentele unui scenariu mitic prestabilit în liniile sale generale. Dar eu nu sunt teoretician. Eu nu sunt decât cel ce vede. Două rotocoale verzi sticlesc în beznă ca îngemănați ochi magici de radio: o pisică stă la pândă; pâlpâie; se sting.