Antologia LitVest 2023

158 Păcat antic Trecem acum prin brize răcoroase mediteraneene Aceste plantații de măslini ascund un vechi secret Ce zace acolo vreme de secole Cam din timpul Renașterii Daca aş trece prin aceste statui probabil ca vor plânge toate Vor vrea să vorbească, să țipe, dar ce este pietrificat, este nemuritor! E goală scara ce-ți împresoară sufletul, nu-i nimeni pe-aici? Suntem singuri în cimitirul miturilor moarte şi pare că vor reînvia Poate că în curând ne vor șopti-n ureche totul Vor spune taina timpului împrăştiat de-un praf misterios, Zicând că trebuie să aibă o poveste scrisă în carte, Crime vechi îngropate în castelul sufletelor frânte Pe care eroi ai vremurilor apuse îi căutați? Acest bâzâit prelungit aflat în haos Povești nescrise în paginile istoriei Acum când pentru prima dată Marea Mediterană îmi străluceşte-n suflet A cui e oare această rană ce sângerează întruna şi e ascunsă sub căldura soarelui? Al cui nume este purtat spre zări de marea ce-mi sălăşluieşte-n suflet? Înot în mine, te-am pierdut Ca să ajung la mal să Îmbrățișez toate valurile de parcă mi-ar fi păcate Acum, probabil, vei apărea din depărtări Ca un far îmi vei lumina calea, Tot atât de liniștitor ca şi lumina lunii pentru acel port Căutând liniştea din brațele spiritelor senine O privire lungă spre vremurile îndepărtate Un protest Spre viitor. Sânge nevinovat ce se revarsă din izvorul zilelor senine... Acum, eu spun îmbrățișează-mă ca un copil mic