Antologia LitVest 2023

159 Pietricele sunt în mine, Mai am nevoie de timp să cresc pe malurile tale Cu tamariscul mediteranean Această peninsulă ce se întinde către tine Continentul învecinat pe care îl privesc e cu picioarele în lanțuri El poartă într-o amforă melancolia veche Chiar dacă libertatea i-a fost smulsă din rădăcini Oriunde merge îşi va căra povara dupa el (Al cui sânge poartă acest pământ, atât de greu și atât de violent) Uscat și crăpat, flămând și însetat Un ocean întreg e pârjolit Vreau să trag de cele două maluri să se unească continentele Vânt de măsline din Marea Mediterană O amforă ascunde hohote de haos Gura este închisă bine, ferecată Un păcat antic se rostogoleşte înăuntru, deasupra peninsulei Spre Marea Mediterană Mă uit la brutalitatea umanizată vreme de secole din vechiul continent Din depărtări, din înălțări Focul năpustit din întunericul Evului Mediu Această tortură ce creşte ia inchiziția şi ce urmează dupa ea pierzându-se în timp Memorii ce se revarsă ca o cascadă în râu Trec epoci, războaie mondiale, suferinți... Fasciști, dictatori, regi ... Această civilizație în creștere a semințelor de păcate Acum, în leagănul unei societăți umane cu noi semințe Un vechi muzeu ai vizitat Cetățeni ai continentului vecin înconjurat de monumente din oraș De la nord la sud traversează oraşe Străbat străzile orașului