Antologia LitVest 2023

157 Un musafir bătrân Întruchipând limba tăcută materia întunecată unindu-se cu universul răspândindu-se în spațiul infinit, între tine și mine O utopie ascunsă într-un nor de praf un vis rămas gravid suferind în sufletele noastre, legat de pietrele de hotar ale epocilor De când o ipoteză incompletă bazată pe o ecuație a existenței O săgeată țâșnind din arc ne-a țintit inimile Metaplazia inevitabilă a r/evoluției Totuși are o nemulțumire printre lumile pe care ni le imaginăm La sfârșit încă o dată l-ai poftit înăuntru cel ce a bătut la ușa umanității E cel mai bătrân musafir: solitudinea! Un vânt rătăcit în geografia minții tale, O amintire pârjolită de arșița uitării numită viață în care nu poți scăpa de văpăile sufletului lăuntric.