Antologie Valeriu Drumes 2025

322 La puțin timp, poezia lui autentică, dar și felul lui de-a fi, întreaga sa prezență mi-au schimbat total acestă imagine, astfel încât Mono devenise, pentru mine, imaginea însăși a poeziei. Mi-aumai captat atenția, la întâlnirilede la „PavelDan”, prinpoezie și proză, prin pitoresc, dar și prin substanțialitate, Gheorghe Pruncuț, Vasile Rodian, Gogu Lână, Adrian Derlea, Răzvan Pătrășescu, Miodrag Konstantinovici, Gheorghe Secheșan, Daniel Vighi, Lucian Petrescu și bineînțeles tu, Eugen Bunaru... Mai erau și alții, care completau ambianța, însă „au dispărut” între timp... Îmi amintesc de o studentă, Cornelia Velțan, o poetă foarte talentată, despre care n-am mai auzit nimic după ce și-a terminat studiile. Toți eram, bineînțeles, „monitorizați” de intuitivul și rafinatul strateg al cenaclului, Viorel Marineasa, apreciatul prozator. Ar fi nedrept să-l uităm pe directorul de-atunci al Casei Studenților, domnul Valeriu Panasiu, susținător din umbră al cenaclului. Trebuie neapărat „subliniați” doamna Rodica Bărbat, Viorel Boldureanu... – Te-ai exersat, ani buni, și în critica literară. Semnai, deseori, cronici, recenzii, în „Orizont”, în „Forum”, în „Orient Latin”. Îmi amintesc că doreai să scrii o carte despre poeții timișoreni. Ai abandonat proiectul? – Într-adevăr, mă incita gândul de a stabili o cât mai obiectivă ierarhie a poeziei timișorene în context național. Mai exact, mi-am propus – și nu este o idee abandonată – să scriu o carte despre câțiva poeți timișoreni, de importanță majoră, marginalizați, pe nedrept în momentul de față. – Știu că iubești poezia lui Omar Khayyam. Ai lansat, chiar, ideea provocatoare, halucinantă, că te consideri a fi o ipostază metempsihotică a celebrului poet persan... Pe când un volum de rubaiyat-uri semnate, totuși, Valeriu Drumeș? – Da, cred în metempsihoză și în finalitatea ei și sper să „eliberez”, prin struna mea, câteva, dacă nu chiar ultimele, acorduri visate de Omar Khayyam, care, de multă vreme, îmi șoptește: „Aud întâia șoaptă de la începutul lumii”. Interviu apărut inițial în „Orizont” (nr. 12, decembrie 2000) și preluat din: Eugen Bunaru, Exerciții de apropiere (Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016).