Antologie Valeriu Drumes 2025

137 *** Năpârstocul acela de șase-șapte ani ce aleargă pe plajă e acum un venerabil octogenar. Singur pe lume de-o vreme, cu pași agale străbate zilnic același traseu dintre banca din parc și umila-i odaie. Aici, în penumbră, surâde pe rând fiecărui obiect ce-i învie clipe de mult îngropate-n adâncul memoriei; ca negura nopții, singurătatea lui se risipește, și e iarăși copilul ce aleargă pe plajă, fermecat de valuri și soare, de chipul blând al mamei, de chiotele puștilor și fetișcanelor în iureș zburdalnic. Brusc, filmul amintirilor se stinge; un gând licăritor singurătatea-i umple: „Ciudată este viața omenească, în care toate căile se împletesc.”