Antologie Valeriu Drumes 2025

136 *** Transfocalizez cu ochi telescopici, remarc în plan depărtat, un cuplu șezând pe nisip; citesc o carte, un ghid, poate-și ghicesc unul-altuia în palmă. Cine știe de nu sunt foci selaciene transformate în oameni, iscodind, insinuându-se în viața celor din jur. Clipe senine ce par eterne pentru cei doi, descătușați de rumorile, de vuietul lumii – malaxor infernal ce arareori cruță, sub urzeala de sori – dințate roți rostuind vremuirea. Trup lângă trup, credință lângă credință, două jumătăți ce-și caută înfiorat împlinirea: – * „Je suis le ténébreux, le veuf, l’inconsolé...” – „Mi-ar plăcea, ca, ori de câte ori faci dragoste cu mine, să uiți de tristețile din viața ta.” ___________________________________ * „Eu sunt cel tenebros, văduv, neconsolat...”