Antologia LitVest 2023

93 Capcană L-am urmărit ore întregi. era o zi de marți, norii băteau în retragere, rana sfredelea sub piele, clară, viermele îndoielii nu-i mușcase încă din inima îngustă. îi respiram în ceafă. urmăream cum cumpără sendvișuri, cum se uită peste umăr; întotdeauna totul curat, întotdeauna la un pas în urmă, pe tăcute, totul pentru a mă furișa cumva aproape de rana lui, să i-o fur. rana e bucurie. limbul corpului răzbind în moartea moale. rană-loterie, loto, ilustrată trimisă din carne, șopteam în timp ce soarele ridica zidul zorilor între vremea rea și rana care pulsa. l-am urmărit ore întregi, iar apoi l-am pierdut. fără el iubirea pălește. fără el nu e nimic. cuvântul a pornit a ciugulit și-a luat zborul iar eu am auzit doar strigătul ciorii în rană, incredibilă deschiderea lentă a florilor ei. l-am căutat până la primele zăpezi. mi-am pus pielea sub cuțite, tâmpla pe șinele de tren, am lins osul și cărbunele și un gard de gheață, ca limba să nască propria rană, să renunț. am știut cine rănește rana, el este prințul alb al spațiului. am știut cine rănește de timpuriu, rana este doar a lui.