Antologia LitVest 2023

172 lațul de la gât lui tata și am crezut că mai respiră și Dumnezeu plutea ca o plăpumioară de respirație deasupra lui am mai văzut. Am acoperit cutia de carton cu un placaj subțire. Am închis geamul de la uscătorie ca să nu poată sări. Am închis ușa de la uscătorie cu cheia. Dimineața dispăruseră. Ușa închisă, geamul închis, placajul neatins. Nu m-am prea mirat, cum nu m-am prea mirat nici când a dispărut tata. Iar fratele meu Iuli, în Kutna Hora, la 40 de km de Praga, face tastaturi – și nici asta nu mă miră prea tare. Nu mai tare decât plă- pumioara de lumină care-i învelește orice gest, lăsându-l în rest neatins, neatins. Despre asta era, de fapt, vorba. Ce-ţi spune unul dintre morţii tăi cei mai dragi, cel mai iubit dintre morţi, când te lasă inima să-l visezi : „Dragule, aici a început deja.