Antologia LitVest 2023

166 pentru el răul trecuse absolut întâmplător prin lume. Un jandarm cu viziera ridicată, un copil blond & pur, s-a apropiat în fugă & a lovit-o iar. Meștere, uneori îmi spun că ai trecut întâmplător prin istoria lumii pe care ai făcut-o, cum trecem noi întâmplător prin poemele pe care le scriem. Și că din frumusețea Ta indestructibilă & luminoasă se fac cele mai dure scuturi transparente. Și că cei mai fericiți dintre noi dăm din coadă, lingând fețele însângerate ale celor dragi. Terciuiți sub bocancii unităților de intervenție rapidă ale serafimilor. Terorizați de unitățile anti-teroriste ale îngerilor. Cine să îndure atâta frumusețe – și până când – și de ce. Meștere necruțător de blând, dacă n-aș simți uneori limba ta aspră lingându-mi creierul însângerat, dacă n-aș vedea uneori coada ta blănoasă bâțâindu-se fericită – totul ar fi mai ușor & mai insuportabil. Nu te teme, vorbim ca între indestructibili.