Antologia LitVest 2023

147 Piatră și umbră (fragment de roman) Avdo s-a gândit la piatra funerară pe care avea s-o facă pentru mortul cu șapte nume pe care-l îngropaseră azi. A tras din țigară, a sorbit din ceai și, îm- pingând în față degetele mâinii care ținea țigara, ca și cum ar fi vorbit cu cineva, și-a zis că piatra de mormânt trebuie să fie neagră și cu o gaură în mijloc. Trebuie să poți vedea golul de pe partea cealaltă. Hăul trebuie să crească și să se adânceas - că pe măsură ce privești. Omul care murise fusese soldat. Când l-au găsit, trântit cu brațele depărtate pe malul Eufratului în timpul Operațiunii Militare din Dersim, era inconștient și-și pierduse memoria. I-au zis că-l cheamă Haydar, că fusese rănit de o bandă de kurzi zaza și că trebuie să se realăture unității sale. Nu a trecut mult timp și era înarmat și-și folosea aprig biciul în vreme ce adunau dușmanul și-l mânau, desculț, în exil. Călătoria era lungă și uneori Haydar se simțea amețit, ca și cum ar fi fost cât pe ce să cadă, însă credea în cine era și în ce făcea. Când s-au oprit într-o tabără, un bătrân orb, aflat printre prizonierii dintre care jumătate pieriseră deja, i-a recunoscut vocea și i-a zis că ei doi sunt din același sat. Ce i s-a întâmplat?, l-a întrebat orbul, iar apoi i-a zis lui Haydar care-i e trecutul. Numele său adevărat era Ali. În timp ce erau strânși, probabil fusese împușcat pe malul râului când fu - gea de soldați. Dându-și seama că-și pierduse memoria, atunci când l-au găsit, și zicându-i că este soldat, îi dăduseră un nou trecut și-un nou viitor. După ce l-a as - cultat pe bărbat, Haydar a fugit în Câmpia Mesopotamiei din sud, unde în cele din urmă a ajuns să creadă că nu-i aparține niciuna dintre aceste identități. Acolo i-a vorbit câmpia: tu nu ești nici Haydar, nici Ali, fiindcă nu ai nicio amintire din co - pilărie și, fără nicio amintire a acelor ani, n-ai să știi niciodată cine ești cu adevărat. A cutreierat pământul, orientându-se după stele. A găsit refugiu în Dumnezeu și a citit toate cărțile care i-au ieșit în cale, în căutarea unui răspuns. De la Ierusalim la Cairo, din Creta la Atena, de la Roma la Istanbul, a rătăcit timp de patruzeci de ani, găsindu-și un nou nume și-o nouă religie în fiecare oraș din care-și făcea casă. Astăzi fusese adus la Cimitirul Merkez Efendi într-un sicriu învelit cu muselină decolorată, cu cele șapte nume scrise pe-o bucată de hârtie: Ali, Haydar, Isa, Musa,