Antologia LitVest 2023

121 Opere complete Până la urmă, ajungi să-ți dai seama că nu vei lăsa în urmă decât operele tale, tot mai greu de înțeles pentru fiecare generație nouă. Urmele li se vor risipi în internetul imens, ca particulele care populează pustiul cosmic – neglijabile, deși măsurabile, poate. Eu, spre exemplu, nu am copii, deci e foarte probabil că voi muri singur, în cuibul căptușit cu puful poeziilor mele îngălbenite. Până la urmă, ajungi la ideea că propriii tăi copii devin tot mai greu de înțeles, poeme decolorate răsfirate în pustiul cosmic – neglijabile, deși cândva părea că, în felul lor, respiră. Eu, de pildă, sunt viu, sunt chiar aici, în mijlocul poemului meu, și e posibil să fi băut prea mult. Până la urmă, ajungi la certitudinea că operele tale nu seamănă deloc cu urmașii altora, fiindcă sunt alcătuite dintr-un limbaj care nu poate vira decât în gol, pe măsură ce anii devin spațiu pustiu. De exemplu: alo? te strig, împăturat între paginile astea ale atâtor generații. Nu mă cunoști, dar cândva am fost o particulă vie. Acum ce sunt?