Antologia LitVest 2023

99 Bărbatul ia cina în papucii tatălui său Ce au fost graniţele acuma eşti tu. era o lună de mai adâncă şi dreaptă strada săpată din cauza lucrărilor, zăpada uscată şi pe neaşteptate. să spun deschis: nimănui nu i-am datorat nimic. stăteam în stâlpul uşii, apa îngheţată de frică mi-a udat spatele. şi când am închis ochii am văzut floricelele aleargă spre sarea lor şi am ştiut uneori să înnegresc noaptea, precum căcărezele. am intrat să mă confrunt cu imaginea îngrozitoare: nu iubirea, prostia, prostia e inima lumii - iar acum înăuntru în acei papuci mănânc şi plâng, doar mănânc şi plâng în casă.