Antologie Valeriu Drumes 2025

52 Zăpadă Ne-mpușcă Dumnezeu cu fulgi plângând Nici nu mai știm pentru a câta oară. Și e zăpada sângele curat Care se scurge fără să ne doară. Sau poate e cenușa unor zei Care au ars în lungă pribegie, Cătând întâiul leagăn de pământ Prea obosiți de-un vis de veșnicie. Semințele trudesc acum un imn Pentru un timp de bucurie rară, În lanurile grele de-armonii Când vom renaște zei în miez de vară.