Antologie Valeriu Drumes 2025

44 Sunt umbra ta Iubirea mea o simți și ca tortură Care mereu îți va aduce vină Că nu ești agonia mea deplină Pe care să o sorb fără măsură. Sunt umbra care-ți mușcă din lumină, Stigmat îngemănat cu-a ta făptură; Pământul ne-a pus rana lui pe gură Și drept cătușe – tot ce ne dezbină. Însă nimic nu-i mai de preț ca salba Ce-o-nchipui tu cu brațele-amândouă, Așa cum fericesc în taină iarba Statornice, mărgelele de rouă. Simt unduind a noastră-mbrățișare Când peste noi va fremăta o mare.