Antologie Valeriu Drumes 2025

309 Dorul poartă caravele Am învățat lumina să o chem Cu numele ce ți-l răpisem ție, Când zorii nicovale-n ceruri bat Și scapără în tril de ciocârlie. Ca într-un fel de pace îmbăiat Încep să mă revărs treptat din mine, De buzele acestor zări sorbit Cum curge mierea tainic din albine. Dar ochii tăi sunt insule arzând Spre care dorul poartă caravele... Din depărtare mi-am facut ochean Să pot întâiul să ajung la ele.