Antologie Valeriu Drumes 2025

307 Frumoasa din crinul adormit Aș trece peste regnul meu înot, Frumoaso care zaci în crin închisă – Și aș porni pe râu de seve-n sus, Râvnind răsplată lacrima-ți promisă. Aș poposi sub nurii grei de nea Și aș trezi din somn bătrâna poartă Cu-n strigăt peste turnuri prăvălit, Cu care să destram vrăjita-ți soartă. Și te-aș căuta prin galerii adânci Și aș urca pe scările de aur Spre foișorul tainicei chilii Cea hărăzită ție de-un balaur. Și ca să potolim buze și frunți Dorul într-un izvor ni s-ar preface. Și ne-am privi în ochi clipe-ndelungi. Învăluiți de-o negrăită pace. Dar eu sunt prins în platoșă de lut Și nu mai pot răzbate pân-la tine. Crinul e un castel de gheață mut, Stăpân pe-nsingurările-i alpine.