Antologie Valeriu Drumes 2025

264 *** – De aș uita tot ce știu și îndrăgesc, ceva anume nu voi uita nicicând: zâmbetul mamei, cum stătea întinsă, nudă și marmoreană, pe-o masă, în morga subterană a spitalului. O, zâmbetul mamei, sublimul ei zâmbet, învăluind totul într-o aură fermecată, izvora din LUMEA în care blând se călătorise.