Antologie Valeriu Drumes 2025

242 *** – Am cunoscut-o pe Diotima; era Bătrână... bătrână... Ce ar fi știut să mă-nvețe, să-mi spună? Duhnea strașnic, a mortăciune, și nu mai avea nici haz, nici deșteptăciune. Fosforescenți pereți năluceau sub raza de lună, ce răzbătea prin ocheț în văgăună. Când am plecat, în urmă a rămas un abur, o vidmă...