Antologie Valeriu Drumes 2025

132 *** Îmi amintesc (ciudat!) că tatăl meu nu a văzut vreodată marea, de care să se-mbete ca doi iubiți pierduți privire în privire. Visa (gândesc) că o va întâlni-ntr-o zi; ci valurile soartei departe îl ținură de țărmul însorit. Dar sarea, ca a mării, mereu prin mâinile-i se prefira printre hălci de carne și slănină, așezate-n butii spre păstrare. O viață-ntreagă asta i-a fost truda; ca sacrificator, să taie vitele la abator, după un ritual neabătut, cum preoții antici jertfe închinau la sacrele altare.