Antologie Valeriu Drumes 2025

129 *** O barcă la mal, cu salvamarii de veghe; marea, liniștită, nu pare flămândă de trupuri. În preajmă, o mamă își urmărește, grijulie, cu privirea odrasla. „De-a lungul malului unde răsună gemetele mării”, o văd – translare în timp – pe aceeași femeie, pășind îngândurată în așteptarea feciorului trimis pe front. Și nu poți să nu te întrebi câți dintre copiii și tinerii de pe plajă vor pieri secerați de gloanțele, minele și obuzele războiului, chiar pe această plajă (acum, tihnită) sau pe plajele altor mări și oceane. Trupurile lor sfîrtecate-n bucăți risipite, fărâmițate-s de mult în nisip, ori înghițite de bezna adâncurilor. Câți dintre cei ce se plimbă în ziua-nsorită vor sfârși gazați în lagărele morții? Câți vor muri cu un glonț tras în ceafă? (În jurnalul EVEI BRAUN – nimic din toate acestea... Își vor intersecta unii din cei de-atunci, de pe plajă, destinul cu-al ei?) O, pharmakon al uitării, îmblânzește sumbrele duhuri!