Antologie Valeriu Drumes 2025

112 *** Mă identific cu cei de pe plajă, văd prin ochii lor marea, marea cu valurile ei unduitore, care se leagănă până dincolo, pe celălalt țărm mediteranean unde aceeași hulă înspumată mângâia, cu mii de ani în urmă, tălpile faraonului Amenhotep, pe când contempla, în blânde dimineți, orizontul morganatic al mării. Un cosmic fluid soarbe privirea spre depărtări senzual profilate și pătrundem cu toții-ntr-un vis fermecat, fără de sfârșit; totul pare netulburat ca-n clipa dinaintea ZIDIRII; doar briza-ndrăznește să mîngîie lin... Slobod e gândul, acum, și hoinar și doar o râvnă hrănește: „Ca zumzetele mierii cântul meu nădăjdui să-l zvonească Muzele.”