Antologia LitVest 2023

90 Culegătorul de duminici Duminica nesfârșită o purtam pe inimă ca pe un defect ascuns. cu fiecare bătaie timpul precum un fruct se cocea în poezie: toamna se ghemuia în orice colț, își băga mâinile în buzunare, castane în cornete făcute din ziare vechi. prevala înșelăciunea frunzelor. castanele, încă fierbinți, se năpusteau în întâmpinarea gâtului înfometat, ziarele tânjeau după o forță mai mare decât a vântului, decât a focului. așteptau mâna care să le ridice, de parcă tot dorul lumii s-ar fi adunat în doar trei dintre toate lucrurile legate implacabil de ziarele vechi: ziarele să fie mototolite și afundate în pantofi când picioarele nu sunt acolo ziarele să fie împăturite în pălării și să fie trimise unui zugrav necunoscut. una dintre pălării, poate cea mai mare, să fie apoi transformată într-un vapor căruia un copil ireal îi va da drumul în pârâu până la țara unde dumnezeu nu este etern ci surd. și nu există nimic. nu există nimic în afară de duminici.