Antologia LitVest 2023

76 Cuvântul Pe malul spre care toți vâslesc, cercurile au fost strâmbate cât era cald sângele proaspăt. Povestesc cei care au vâslit până la mal că aici trăiește un trib fără limbă, cu bătrâne iscusite care coseau silaba pe pielea smulsă cu unghiile și abia apoi lăsau să se rostească cuvântul. Greu, neobișnuit. S-au convins de asta nenumărați ce și-au băgat singuri capul în nisip. Să nu vadă, să nu audă, să nu simtă. S-au mutat frontiere, orașe, au căzut lustrele în biserici, s-au stins vetrele, au sângerat rănile oamenilor... – Sunt eu, îi spun celui ce vâslește spre malul unde toți vâslesc. Am venit să aud cuvântul. – Eu sunt, repet, în timp ce barca de sub picioare se lovește de mal. Pământul apare când văzut, când nevăzut. Pe mal nu e nimeni, de fapt. Doar o casă cu ușile bătute în scânduri și în ea inima mea aprinsă ca o lampă.