Antologia LitVest 2023

54 RMN Din nou și din nou vom pune umărul la roata pe care suntem trași. Întinși în mijlocul unei reproduceri a sarcofagului de piatră despre care am crezut cândva că „se hrănește cu carne”, încă vedem în linie dreaptă până la Strâmtoarea Gibraltar. Acolo unde am găsit prima dată un umăr pe care să plângem. Cu mult înainte ca o roată cu jantă de oțel să scânteieze pe un pavaj de calcar. Acolo unde am purtat prima dată o discuție sinceră unii cu alții. Unde ne-am format prima dată simțul integrității. Am aruncat primii piatra. Ne-am tras prima dată de șireturi cu vânzătorii de coloranți. Am făcut prima dată roata culorilor. Ne-am gândit prima dată să ne infiltrăm pigmenți în trupuri ca să cartografiem ceea ce zace în inimile noastre. Am reinventat prima dată roata care merge drept numai dacă stă puțin strâmb. Am tratat prima dată cu răceală un vânzător de coloranți. Am ciobit prima dată calcarul până ce a început să semene cu o rocă.