Antologia LitVest 2023

51 Câini sălbatici Imaginea celui care mi-a traversat curtea – galben-auriu până în vârful urechilor – în plină zi, mi s-a întipărit pe retină. Dar ei vin mai degrabă noaptea, când sfâșie câte-o biată căprioară, urlând ascuțit, până la cer. Nici nu încolțesc bine o marmotă sau un raton că se și aude Ghost Riders in the Sky – versiunea lor, răsunând până în Oregon. Când plec într-o călătorie, prefer varianta lui Frankie Laine din 1963. Alții zic că e mult mai reușită a lui Johnny Cash. Iar alții îi copleșesc cu laude pe Elvis Presley și Burl Ives. Melanjul acesta nocturn de olalario și iuhuhu provine, poate, nu de la o haită, ci de la o singură pereche. În Alaska, se știe că vânătorii lasă cuțite mânjite cu sânge înghețat pentru câinii sălbatici care se jupoaie cu ele singuri până la os. Deși poate că nu e decât hărmălaia stârnită de bătaia pentru o pubelă, care declanșează camera cu senzor de mișcare a vecinului, o auzim și ca un imn