Antologia LitVest 2023

153 Frunză Cum ai recunoaște o frunză uscată pe creangă deodată căzând și din cer pe pământ lunecând încet încet precum gândurile cu amintiri înrădăcinate înmuiate de ploaie într-o zi de toamnă, cineva a spus la vremea culesului existențial se numește ființă umană un muncitor pe pământ între moarte și naștere puțin câte puțin rodește în buruienile emoțiilor obișnuindu-se cu timpul îmbătrânind devenind adevăr gol-goluț în fața oglinzii, lăsându-se domol de pe crengile unui copac căzând Dacă alunec, nu te teme, dacă înfloresc, nu jindui! Purtat de vânt, suflet agonizând Parcă zdrobit sub tălpi ca strugurii Ca gustul vinului amărui ieftin provocând infracțiuni grave în societate pierdere definitivă sau treptată revoltă pentru dreptate mă prăbușesc, pentru oameni germinez Pe reflexia unei frunze de la o oglindă crăpată într-o parte lumină în cealaltă, întuneric în inimile rănite, o dilemă languroasă a ființei umane lipsite de scrupule