Antologia LitVest 2023

136 iar acum cânți, vocea ta urcă încet scările, o aud când stau la birou + în garajul întunecat. Așa-i în dragoste , le-am spus eu roabei și uneltelor, fiind, în acel moment, îndrăgostită de altcineva, nu de tine. + Și, după o clipă, băiatul cel mai mic a fost pus să scoată carnea pârlită și fumegândă afară cu o lopată. Au îngropat iepurele în grădină, acolo unde nimeni nu avea să-l găsească vreodată — + Mulți ani la rând, fata și mama ei s-au tot dus la piață și-au vândut carne. Când a mai crescut, fata sucea gâtul iepurilor și-i jupuia sigură. Nu ai cum să explici o căsătorie, am spus