Antologia LitVest 2023

129 + Afară se răcise iar gerul descria alei întortocheate pe geamuri. Putea deja de multă vreme să-mi povestească cum o scotea el din minți câteodată și să râdă. A fost, înțelegea ea acum, plin de cusururi, autoritar, obsedat de moștenirea lui, iar ei nu i-au scăpat însușirile acelea ale sale. Afară, un stol de păsări negre a zburat de pe cablul de curent în zăpadă. M-a întrebat dacă nu i-am văzut cheile. + Lumea e un spațiu vast și singuratic. Moartea e și mai vastă și neînchipuit de silențioasă. Fiecare cuvânt pe care îl scriu e un efort de a-mi păstra intacte volutele propriei minți față în față cu certitudinea absenței mele finale. Acesta este contextul potrivit versurilor mele, un decor complicat în care actorii mei își rostesc replicile.