Antologia LitVest 2023

10 – Intrați, domnule Mihail Afanasievici, să intre și Anton Semionovici. Bulgakov înaintă demn, iar motanul, lipit de scriitor, îl urmă, umil și speriat. Agitația ciudată din jur nu aducea deloc a pregătiri de judecată, totuși. Camera era luminoasă, cu câțiva deținuți slabi, care păreau mai toți muribunzi, și mulți îngeri. Maestrul înclină capul în fața noilor veniți (de două ori), în semn de respect și bunăvoință. Era compozitor, dirijor sau violonist? Slab și el, ca ceilalți, doar piele și os, dar rezistase tuturor presiunilor și chinurilor și nu a cedat niciodată, preferând moartea. Când deținuților li se părea că el gesticulează aiurea, credeau că o fi în - nebunit, săracul, de atâta durere, credeau că vorbește singur, mai vorbeau și alții. Maestrul se adresa îngerilor, de fapt, îi ruga să cânte cu el, îi ruga frumos, convingător, o orchestră, iată instrumentele muzicale, explica, cerea, cu priviri aprinse... Lovituri după lovituri, după prea multe suferințe, Maestrul auzea în trupul său zdrobit o cântare. Muzică, o muzică seacă, întâi zgomote înfricoșătoare, care pot fi îmblânzite, umanizate, apoi ceva aproape divin, înălțător, cum să nu cânți, cum să nu încerci măcar? Muzica nu-i dădea pace și el îi asculta îndemnul. Când îngerii lui păzitori s-au convins că mai degrabă va muri, dar nu va lăsa niciun spirit negru să se apropie de el, nimeni și nimic nu-l va strivi și macula, au acceptat. Să fie ultimul lui cântec, să-i intrăm în voie. S-a bucurat Maestrul, ce s-a bucurat! Avem muzică, avem orchestră! Se ridică ușor din colțul lui, atent să nu atingă vreun coleg de suferință, și căută un loc mai spațios. Oamenii, care gemeau, care aveau ochii închiși, poate dormeau. Instrumentele cu coarde din familia viorii, șopti încet, să nu îi trezească sau deranjeze, Maestrul, și desenă în aer, cu mâinile lui slabe și tremurătoare, prima vioară. Mândra vioară întâi, după ce s-a conturat frumos, fu transmisă celui mai apropiat înger păzitor, care o acceptă cu solemnitate. Vioara a doua o primi un alt înger păzitor. Alte câteva viori, două viole și un violoncel ajunseseră la alți îngeri. O vioară n-o dădu nimănui, o așeză atent alături, pe un taburet. Viola d'amore , zise Maestrul. Celorlalți le fu clar că la acest instrument va cânta chiar el. Vioara dragostei, a dăruirii ultime, a visului îndeplinit... Urmară instrumentele de suflat, alamă și percuție, care apăreau una după alta în mâna maestrului, până când îngeri liberi n-au mai rămas. Maestrul își în - dreptă atunci privirea spre cei doi oaspeți, și Bulgakov primi o trompetă aurie. Primi și motanul ceva care semăna cu o tobă mică ce avea clopoței de jur împre -