Antologia LitVest 2023

106 cerul mângâie fruntea neantului străvechi vântul din Nord ce mugește sub un cer de cristal și pe coasta muntelui se-nverșunează calci pe oasele înălbite ale pământului sub pașii tăi pieziși și-ncăpățânați acest deșert sfidând truda omului zămislește flori de tăcere