Antologia LitVest 2023

9 Maestrul și Makarenko (fragment de roman) Maria nu știa unde este Camera 1 Biserică, citisem despre ea în cărți. De fapt, se poate vizita doar o parte a închisorii, cealaltă e spațiu privat, cu birouri, probabil administrative. Cum să ai birou, să vii la job în fiecare zi de la 9.00 la 17.00 în Camera 1 Biserică a Închisorii Pitești? Mă mir. Maria mi-a explicat cum va fi traseul, mai întâi îmi arată ea închisoarea, și sus, și jos, și la parter, apoi mă va lăsa singură, că poate vreau să vizitez și să privesc în liniște. Doar la Camera 4 Spital nu m-a lăsat singură. Pe nimeni nu lasă aici nesupravegheat. M-am uitat la icoane, mi-am făcut cruce în fața lor. Mi-am reprimat emoțiile. Am remarcat geamul mare, mai mare decât credeam eu că sunt geamurile temnițelor și nu la fel de înalt, așa cum era în scena care mă obsedase. Pe coridor, se auzea zgomotul cheilor, era doar o înregistrare, pentru atmosferă. Când se schimbau între ei, îmi explică Maria, gardienii loveau cu cheile în țevi, sunetele erau atât de sinistre, că unii deținuți aveau fiori de groază și îi lua cu leșin doar ascultând. Sabia, ținută bine în mâini, ca un accesoriu din altă lume, devenea încet-încet invizibilă. Ce liniște... Dar de undeva se auzi muzica. – Ați pus voi și muzică la muzeu? Ceva clasic, înălțător? Tot pentru atmos - feră? – Nu, nu, zise Maria mirată și mă lăsă singură. Muzica era doar pentru mine. M-am plimbat cât m-am plimbat, dar muzica nu m-a părăsit, așa că am lăsat cele două personaje să rezolve ele enigma. Mult stimatul B., trecând de la o cameră la alta, avea impresia că oriunde ar intra, spațiul era identic, dar în ipostaze diferite, unul doar cu oameni, altul cu oameni și spirite, apoi doar spirite... Pentru oameni nu sunt vizibile diferențele, doar pentru spirite. Mare îi fu deci mirarea, când în Camera 1 Biserică un om dinăuntru îl recunoscu: